Graiul ardelenesc este unul aparte. Ardelenii vorbesc rar, cumpătat, molcom şi doar dacă au cu adevărat ceva de spus. Nu bârfesc şi nu le e ruşine cu arhaismele şi ”culoarea”graiului lor. Ţi-i drag să-i asculţi şi să desluşeşti rostul tradiţiilor lor vorbite.

 

Şi „musai” să luaţi aminte. Regionalismele au dus la dezvoltarea graiului diferitelor zone din România. Ele ocupă locul central în seria ramificaţiilor teritoriale şi constitue faptele de limbă existente într-o anumită regiune.

“În literatura română, regionalismele sunt folosite de scriitori în scop artistic, ele sunt o permanentă sursă de îmbogăţire a limbii literare. Utilizarea lor cu măsură şi măiestrie este admisă, chiar recomandabilă, dar abundenţa lor poate dăuna valorii artistice”, susţine prof. Univ. dr. Dumitru Draica, de la Facultatea de Litere din Oradea, pentru adevarul.ro

 

Regionalisme din Ardeal

 fedeu=capac

bolund=nebun

laibăr=haină ţărăneasc până în talie

gherbevos=fierul de la sobă

cios = paznic de hotar, pădurar,

goz = nutreţ pentru vite, gunoi,

 şuşorcă = pănuşă, foi de ştiulete,

Citește și Cuvinte pe care românii le pronunță greșit

tenchi = porumb,

zádie= şorţ, catrinţă,

cotătoare = oglindă,

chefe = perie,

ciont = os,

badoc = bidon,

vas, budigăi = chiloţi,

lipideu = cearceaf,

cocioane = piftie,

bendéu = burtă,

cinoş = chipeş, frumos,

nialcoş = cochet, elegant,

piscoş = murdar

barmoş=catifea

Sursa:romani-buni.info

Ardelenii sunt „nialcoşi”, se „coată” în oglindă şi savurează „cocioanele”: Cuvinte ciudate ale ardelenilor, pe care ceilalţi români nu le înţeleg
Etichetat pe:    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *