Originile şi familia

Nicolaus Olahus s-a născut la Sibiu în familia lui Stoian şi Barbara. Tatăl său, Stoian (în unele surse apare cu numele de Stefanus) Olahus, era de origine română, pribeag din Muntenia, „os de domn” din familia domnitoare a Ţării Româneşti. El a fost ofiţer în oastea lui Matei Corvin şi judecător regal la Orăştie. Nu se ştie cărei spiţe domnitoare muntene aparţinea Stoian: Drăculeştilor sau Dăneştilor. Mama lui Stoian, adică bunica lui Nicolaus Olahus, era sora lui Iancu de Hunedoara. Bunicul patern al lui N. Olahus a fost boierul muntean Mânzilă (ortografiat Manzilla în unele lucrări). Prin bunica sa, Nicolaus era nepot de văr al lui Matei Corvin, regele Ungariei.

Statuia lui Nicolaus Olahus din faţa Bisericii Ursulinelor din Sibiu
Statuia lui Nicolaus Olahus din faţa Bisericii Ursulinelor din Sibiu

Mama lui Nicolaus, Barbara, era de origine presupus maghiară. Numele de familie al Barbarei era Hussar, alteori ortografiat Hunzar, o posibilă alterare a numelui românesc Hânsar. Ea mai purta şi de familie Császár.

După moartea Barbarei, tatăl lui Nicolaus se va recăsători cu o femeie numită Jodgici, dar nu se ştie să mai fi avut copii din această a doua căsătorie. Barbara şi Stoian au avut patru copiii: pe Nicolae (Olahus), pe Matei, Ursula şi Ileana. Matei a ajuns mai târziu judecător regesc la Orăştie.

Nicolaus Olahus nu a fost căsătorit niciodată şi nu a avut copii.

Studiile

Semnătura lui Nicolaus Olahus
Semnătura lui Nicolaus Olahus

Se presupune că Nicolae Olahus a învăţat limba tatălui său, româna, în timp ce copilărea la Sibiu, şi rudimente de limba latină. A fost trimis la Şcoala Capitulară din Oradea, de timpuriu. Aici a învăţat limba latină, elocinţa, poezia, muzica, astronomia şi religia. La vârsta de 17 ani a intrat paj la curtea regelui Ludovic al II-lea al Ungariei (1506-1526). A învăţat astfel manierele vremii, iar după doi ani ajunge secretarul episcopului din Pécs.

Viaţa şi activitatea

După doi ani în slujba episcopului din Pécs este sfinţit şi ajunge canonic de Pécs, iar după încă patru ani ajunge canonic de Strigoniu. Din această funcţie va ajunge protopop de Komarom.

În tot acest timp a continuat să frecventeze Curtea Regală maghiară, iar datorită educaţiei fine şi calităţilor sale excepţionale, este luat ca secretar de către perechea regală, Ludovic al II-lea al Ungariei şi Maria de Habsburg, în luna martie 1526.

Blazonul arhiepiscopului Nicolaus Olahus.
Blazonul arhiepiscopului Nicolaus Olahus.

A rămas în această funcţie timp de şase luni, până când regele Ludovic al II-lea a fost ucis de turci în bătălia de la Mohács, în acelaşi an 1526. Olahus a rămas în anturajul reginei, însoţind-o în peregrinările sale la Viena, Linz, Innsbruck, cu toate că el ar fi dorit să ocupe un loc în cadrul bisericii. Noul rege, Ferdinand I, i l-a promis, dar nu s-a ţinut de cuvânt.

Episcopul de Eger, ajuns cancelar, îi solicită lui Nicolae Olahus să intre secretar, pe lângă dânsul, în serviciul regelui Ferdinand I al Ungariei, însă regina Maria de Habsburg refuză să îl lase să plece. În acest fel, cu moşiile pierdute, trăind doar din ce îl plătea regina, Olahus nu are încotro şi continuă să însoţească, fără plăcere, Curtea acesteia.

La Augsburg, regina Maria şi fratele său, Ferdinand I, se întâlnesc, iar aici regele îl dezamăgeşte din nou pe Olahus, neacordându-i funcţia de episcop, deşi i-o promisese.

În 1531, Carol Quintul oferă surorii sale, Maria de Habsburg, funcţia de vice-regină a Ţărilor de Jos. Aceasta va pleca spre noua sa posesiune, însoţită de voie, de nevoie, de Nicolaus Olahus, care mai degrabă ar fi rămas acasă. S-a stabilit la Bruxelles, unde la început a dus-o greu. Mai târziu îşi va da seama de gradul ridicat de cultură a societăţii din vestul Europei şi va începe să îşi completeze cunoştinţele. Acum a învăţat Nicolae Olahus limba greacă.

Tot din această perioadă datează primele contacte ale sale cu marele umanist Erasmus din Rotterdam. Cei doi umanişti nu s-au întâlnit niciodată în timpul vieţii, ei au ţinut legătura doar prin scrisori. Prietenia dintre ei a fost atât de mare, încât până la sfârşitul vieţii sale, Erasmus, de fiecare dată când mânca, punea pe masa sa un tacâm şi o farfurie în plus, pentru Nicolaus Olahus.

În aceşti ani Olahus a scris poezii în limba greacă, care s-au păstrat până în zilele noastre şi a făcut traduceri din limba elenă în cea latină.

Şederea în Ţările de Jos nu îi convenea totuşi şi a făcut demersuri la regele Ferdinand I al Ungariei pentru a-şi recăpăta moşiile pierdute, precum şi pentru a primi scaunul de episcop. Nu a reuşit în niciuna din cele două întreprinderi, cu toate că în ceea ce priveşte episcopia, la acea vreme erau vacante douăsprezece locuri de episcop.

În anul 1538 se încheie Pacea de la Oradea, între regele Ferdinand I şi Ioan Zapolya, iar Olahus are posibilitatea de a se întoarce în ţară şi de a-şi recupera moşiile pierdute. El se întoarce în ţară, unde stă doi ani, însă distrugerile provocate de război îl determină să se întoarcă în Ţările de Jos, unde a stat între 1540-1542. În anul 1542 părăseşte definitv Ţările de Jos şi serviciul reginei Maria de Habsburg şi intră în serviciul lui Ferdinand I, la Curtea acestuia, ca secretar şi consilier însărcinat cu gestiunea treburilor cancelariatului aulic. Astfel, după zece ani în slujba reginei, se restabileşte în ţară.

În anul 1548 e înnobilat, primind titlul de baron.

Episcopul de Strigoniu, Várdai Pál, îl propune pentru postul de episcop de Eger, după ce s-a convins de calităţile deosebite ale lui Olahus. În 1543, Nicolaus e numit episcop de Zagreb, iar în 1548 i se oferă din nou episcopatul de Eger. Nu a putut ocupa nici una dintre aceste funcţii bisericeşti, N. Olahus rămânând la Curte, ca şi consilier.

În 1553 este numit episcop de Strigoniu şi Primat al Ungariei. Din această funcţie va încerca eliminarea abuzurilor şi înăbuşirea Reformei, pentru a întări catolicismul care începuse să fie puternic subminat de către aceasta. A încercat limitarea Reformei pe calea persuasiunii, fiind convins că nu problema nu se poate rezolva pe calea armelor. În 1543 reuşeşte să impună, la adunarea parţială a Dietei, să se facă legi împotriva reformaţilor.

Statuia arhiepiscopului Nicolae Olahus, pe fațada seminarului teologic de la Strigonium
Statuia arhiepiscopului Nicolae Olahus, pe fațada seminarului teologic de la Strigonium

Pentru lupta împotriva reformaţilor era nevoie de bani, iar printre primele lucruri făcute de Olahus ca Primat, a fost repunerea în drepturile financiare a Bisericii Catolice, prin redarea dreptului de control a monetăriei, recuperarea moşiilor şi bunurilor pierdute ale bisericii.

În 1560 a organizat un sinod diecezan la Tyrnavia. În 1563 trimite o suplică la Trident, plângându-se că superiorii nu-şi fac datoria, biserica catolică având de suferit, în favoarea reformaţilor.

Nicolaus Olahus a avut un mare rol în reformare şi ridicarea la un nivel superior al învăţământului din Ungaria. În 1554 a reorganizat şcoala pentru studii catolice de la Tyrnavia. A avut grijă să înfiinţeze şi o tipografie, în care se tipăreau cărţile necesare studiului. În această şcoală, pe lângă studii bisericeşti, învăţăceii studiau şi opere laice, ale clasicilor latini. Şcoala a funcţionat circa şase ani, după care, Olahus intrând în conflict cu alte curente catolice, aceasta s-a desfiinţat.

Opere

  • Catholicae ac Christianae Religionis praecipua quaedam capita, de Sacramentis, Fide et Operibus, de utraque Justification ac aliis
  • Hungaria (1536)
  • Chronicon
  • Ordo et Ritus Sanctae Mitropolitanae Ecclesiae Strigoniensis, quibus Parochi et alii animarum Pastores in Ecclesiis suis uti debent

Moartea

Nicolaus Olahus a murit la Bratislava, în vârstă de 76 ani, la data de 17 ianuarie 1568. Unele surse indică drept dată a morţii sale ziua de 14 ianuarie sau cea de 16 ianuarie 1568, la „ora 10-12 după masă”.

 

A fost înmormântat în Biserica Sfântul Nicolae din Tyrnavia, azi Trnava, Slovacia. Pe mormântul său e scris următorul epitaf: „Conditur hoc moriens tumulo Nicolaus Olahi/Qui praesul vivens Strigoniensis erat” (Zace-n mormântul acesta-ngropat Nicolae Olahul/Care în Strigoniu trăind, fost-a arhiepiscop”).

Moştenirea

  • O stradă din Oradea, judeţul Bihor, poartă numele de Nicolaus Olahus
  • O stradă din Salonta, judeţul Bihor, poartă numele de Nicolaus Olahus
  • O stradă din Sibiu, judeţul Sibiu, poartă numele de Nicolau Olahus
  • Un bust i-a fost ridicat la Orăştie, judeţul Hunedoara

    Nicolaus Olahus, piaţa Catedralei, Orăştie
    Nicolaus Olahus, piaţa Catedralei, Orăştie
  • O statuie i-a fost ridicată la Sibiu, judeţul Sibiu
  • Un grup şcolar din Orăştie, judeţul Hunedoara, poartă numele de Nicolaus Olahus
  • Un cenaclu al umoriştilor sibieni poartă numele de Nicolaus

 

 

 

 

 

Sursa: enciclopediaromaniei.ro

Personalități Sibiene-Nicolaus Olahus
Etichetat pe:        

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *